Paradigmă şi conspiraţie (2)

Publicat de: ionut_mihai.aim redactor AIM Publicat la: 13.05.2009 Citit de: 833 ori Conţine: 1457 cuvinte	9.88 Apreciază acest articol cu o notă, în  zona galbenă  de la final.	Noutăţi: 137 Noul tau Smart TV te spioneaza. Afla cum poti preveni asta. 249 Spionaj in casa ta: o noua tehnologie foloseste sunete inaudibile pentru a transmite informatii despre telefonul, calculatorul, televizorul sau tableta ta! 1156 Iluzii anesteziante in care cred romanii, si care blocheaza evolutia si dezvoltarea poporului roman, a societatii romanesti, a Romaniei (1) 603 Iluzii anesteziante in care cred romanii, si care blocheaza evolutia si dezvoltarea poporului roman, a societatii romanesti, a Romaniei (2) 411 Originea democratiei: o poveste cu tilc 311 Poluarea electromagnetica dauneaza grav sanatatii 822 Vladimir Putin - agentul trezirii? 1567 Mega-dezvaluiri de documente si dovezi despre Programele Spatiale Secrete si Extraterestri vor avea loc in 2016? 936 Se intampla ceva extraordinar in lume 388 «Eu cuget, deci exist» a fost precedat de «eu cuceresc, deci exist» şi mai ales de «eu extermin, deci exist» 806 Sfaturi practice pentru a rezista manipularilor 540 Recviem pentru un vis - un rocker despre muzica rock 501 Fungii provoaca Alzheimer - infesteaza creierul 1775 VIDEO: Grupul de studii Keshe Romania 581 Desteapta-te, romane! Pe tine insuti! 460 Stalin a inviat din morti 956 Vladimir Putin, catre elita occidentala: Timpul jocului s-a terminat... 2079 Generator Free Energy inspirat din textele sacre ale Indiei 665 Tehnologii sinistre ale controlului mental ce sunt aplicate umanităţii (prima parte) 518 Tehnologii sinistre ale controlului mental ce sunt aplicate umanităţii (partea a doua) mai multe noutăţi... sau Top 100
Comentate recent:

Abonează-te la Buletinul Informativ AIM pentru a fi anunţat imediat ce sunt publicate noi articole, şi nu numai: uneori, Buletinul Informativ AIM conţine informaţii care NU sunt publicate pe site-ul Active Information Media.


[continuare din prima parte]

Până şi cele mai lăudate activităţi - religie, ştiinţă, preocupări academice, servicii guvernamentale - pot dezvolta modele clasice de dependenţă. Religia poate deveni obsesie; ştiinţa poate duce la dogme, prin faptul că adunând suficiente dovezi se ajunge la o viziune unilaterală şi închistată asupra lumii.

Cât despre serviciile guvernamentale, puterea de dependenţă vine din partea birocraţilor care vântură hârtiile tot timpul şi dau o putere din ce în ce mai mare celor care deja beneficiază de ea: corporaţiile multinaţionale mamut.

Dependenţa de procese este periculoasă pentru că se bazează aproape total pe folosirea numitor substanţe şi pe exacerbarea majorităţii dereglărilor sociale care există astăzi în lume. Aceste procese sunt adevăraţii criminali, pe care nu-i suspectăm câtuşi de puţin, dar care au născut miliardarii post-decembrişti din România, cei care au devalizat băncile româneşti spre propriul beneficiu, cei care au păcălit sute de mii de români, lăsându-i cu buzunarele goale.

Ivan Boesky, un miliardar american care a beneficiat din plin de birocraţie, spunea că "este o boală în faţa căreia sunt neajutorat", referindu-se la tendinţa insaţiabilă de a face mai mulţi bani. Dar el nu este singurul bolnav. O adevărată armată de slujitori ai banului, de o lăcomie greu de imaginat, au invadat societatea actuală, lăsând goale fondurile de pensii şi de economii ale multor oameni.

Dependenţa de alcool, tutun, cafea, droguri, sex, sau muncă ne pot afecta individual, în schimb dependenţa de bani, de clasă socială, de modul de gândire oficial, ne afectează pe toţi, împreună. Pentru că nu putem avea conducători care sunt dependenţi de putere, fără ca această dependenţă să nu ne afecteze pe toţi.

Aici este drama. Chiar şi când încercăm să le găsim scuze, spunând că "deh, aşa se face", constatăm că suferim împreună din cauza acestor adevărate plăgi globale pe care nu le observăm datorită faptului că ne sunt prea familiare. Practic, ne-am obisnuit cu o societate rea, şi credem că e normal să fie aşa.

Dar aceste boli sociale, chiar dacă ne sunt familiare, rămân la fel de periculoase. Pentru că un virus mortal, rămâne un virus mortal, chiar dacă întreaga populaţie este contaminată. Alcoolicii sunt în măsură să afirme că dependenţa este o boală progresivă, fatală. Iar acest lucru este valabil pentru orice fel de dependenţă.

Plămânii pot ceda datorită nicotinei, inima poate înceta să funcţioneze datorită stresului. Se poate muri de imensa lacomie ce distruge această planetă. Dependenţa, de substante sau de procese, individuală sau colectivă, este o boală mortala pe care o ignorăm cu riscul de rigoare.

Bineînteles că ştiaţi deja aceste lucruri. Ziare şi jurnale TV relatează aproape constant despre astfel de episoade. Şi ne întrebăm: ce se întâmplă? Dispunem de cunoaşterea şi tehnologia necesară. Avem toate resursele, naturale şi umane. Avem chiar şi dorinţa. De ce oare problemele noastre sociale, economice şi de mediu nu pot fi rezolvate? De ce trăim dintr-o criză în alta?

Sistemele care creează dependenţă

Dependenţa (de orice fel) nu este limitată de rasă, sex, clasă socială, regiune, sau ocupaţie. Bogaţi sau săraci, conservatori sau liberali, bărbaţi sau femei, europeni sau nu, suferim de aceeaşi boală.

Trebuie să descoperim ceea ce avem în comun, ceea ce este greşit în toate aceste categorii care sunt afectate. Răspunsul este sistemul social. În cartea sa "Când societatea creează dependenţă", Anne Wilson Schaef demonstrează că dinamica familiala, regulamentele şcolare, politicile şi practicile la locul de muncă, ierarhiile din intreprinderi, modul de lucru al guvernelor, mesajele din mass-media, ca şi structurile de valori şi credinţe culturale şi religioase, toate funcţionează în moduri care ne determină să devenim dependenţi.

Societatea este un sistem care creează dependenţă.

Deşi pare o afirmaţie "cam tare", cu cât înţelegem mai bine dependenţa, cu atât afirmaţia pare mai degrabă că minimalizează adevărul. John Taylor Gatto spune că "împarţirea şcolarilor în clase de vârste diferite, lipsa individualităţii în procesul de învăţare, supravegherea continuă, şi întregul mod de structurare al procesului de învăţământ par a fi proiectate special pentru a împiedica formarea unui mod de gândire şi de acţiune liber, par a fi făcute pentru a-i învăţa cum să fie cât mai dependenţi.

Conspiraţia paradigmei

De fapt, ce se întâmplă? De ce oare suntem trădaţi de sistemele pe care chiar noi le-am inventat? În loc să-şi realizeze funcţiile pentru care au fost făcute (educare - şcolile, hrănire - familiile, promovarea binelui public - guvernele, administrarea bunurilor comune - întrprinderile, găsirea şi împlinirea scopului vieţii - instituţiile religioase şi spirituale) toate aceste sisteme nu fac decât să abuzeze de puterea pe care noi le-am dat-o şi ne transformă în ceva ce nu am dorit niciodată să fim. De ce?

Thomas Kuhn a făcut o analiză inspirată care a zguduit lumea intelectuală. El a introdus termenul de paradigmă, spunând că oamenii folosesc fără să conştientizeze aşa-numitele modele mentale (paradigme) care le influenţează decisiv modul de gândire, de simţire, şi de acţiune. Modul în care este percepută o experienţă decurge din structura internă de credinţe şi concepţii despre lume, adesea ne-conştientizată.

Dacă ceva este greşit, atunci paradigma trebuie analizată. Se pune astfel problema de a reflecta asupra ideilor şi conceptelor pe care le folosim pe post de hartă a realităţii, pentru că fiecare dintre noi, şi împreună, avem o mulţime (uriaşă) de reprezentari 100% mentale prin care desemnăm experienţa reală (lucruri, evenimente, situaţii, etc).

Cum ia naştere o paradigmă?

De obicei se porneşte de la un model care explică anumite probleme, şi care produce apoi teorii, standarde, metode şi un mod de gândire care explică destul de bine "realitatea". Aderarea la o paradigmă înseamnă aprobarea tacită a regulilor specifice ei. Din acel moment, nimic nu poate scăpa amprentei specifice paradigmei acceptate.

Noi înţelegem viaţa aşa cum o facem azi datorită paradigmei la care am aderat în mod inconştient. Într-o viziune specifică calculatoarelor, paradigma este că sistemul de operare la care apelează toate celelalte programe. Este acel miez ascuns care transformă orice perceptie pură în ceva ce noi numim experienţă. Ne oferă uneltele mentale (reprezentări şi desemnări) pentru a "traduce" experienţa în ceva "cunoscut".

Exista trei feluri de a percepe viaţa: rămânerea constantă în interiorul unei anumite paradigme, trecerea de la o paradigmă la alta, şi trăirea pură, în afara oricărei paradigme.

Dezvoltarea în interiorul paradigmei

Acest model este numit cel "normal" de către ştiinţă. Cei care rămân sclavii aceleiaşi paradigme operează constant şi mereu prin prisma ei. Acesta este cel mai "confortabil" mod de a "trăi" viaţa. Este modul "normal", larg acceptat şi folosit aproape unanim.

De fapt, trăirea în cadrul aceleiaşi paradigme este atât de plăcută, atât de puţin deranjantă, încât toată lumea uită că ea există; paradigma devine invizibilă. Precum peştele care habar n-are că se află în apă. Modul în care se văd lucrurile din interiorul paradigmei este ridicat la rang de realitate absolută. Pentru cel care trăieşte în paradigmă, aceasta nici măcar nu există. El consideră că realitatea este exact aşa cum o vede el şi nu altfel.

Din acestă perspectivă, talentele acceptate în interiorul paradigmei sunt acelea prin care individul reuşeşte să se încadreze cât mai bine în conceptul de "normal". Bineînţeles că aici este greşeala: normal este doar ceea ce paradigma defineşte ca normal. Prin urmare, să fii normal înseamnă să te adaptezi la definiţia de "normalitate" a paradigmei.

Trecerea la o altă paradigmă

Saltul apare atunci când paradigma ajunge la o criză, atunci când ea nu mai poate oferi soluţii pentru rezolvarea anumitor probleme, aşa cu o făcuse până atunci. În acel moment anomaliile încep să se acumuleze, încep să apară tot mai des, şi nu pot fi explicate. Toată lumea se miră şi se întreabă "oare ce se întâmplă?"

În modelul ştiinţific, în acel moment se pune problema renunţării la paradigmă şi găsirea unei alta, noi, care să rezolve, care să explice toate anomaliile apărute. Această fază se numeşte "ştiinţă extraordinară", adică este o ştiinţă altfel decât cea ordinară, obişnuită.

Paradigma veche este incapabilă să ofere răspunsuri complete, însă oamenii de ştiinţă sunt cu totul pierduţi având impresia că întreaga lor lume se prăbuşeşte. De fapt, se prăbuşeşte doar paradigma lor, de care uitaseră.

Paradigma creează sisteme abuzive

Am fi tentaţi să credem că schimbarea paradigmei este la fel de uşoara ca schimbarea cămăşii. Dar nu e aşa. Pentru că adevărata cauză a crizei prin care trece societatea rămâne invizibilă pentru cei care se află în continuare în interiorul paradigmei, ei spunând că "nu e nevoie de o alta, trebuie doar să o facem să funcţioneze pe aceasta".

Ei spun că nu este nimic greşit cu sistemele noastre sociale. Decât să recunoască eroarea, ei preferă să declare că ceva nu e în regulă cu noi, ceilalţi. Experţii vechii paradigme preferă să dea vina pe anumiţi oameni, numindu-i în fel şi chip. Ei continuă să susţina că "avem nevoie de şi mai mult control, de şi mai multă disciplina, de un guvern unic, global, mai eficient, de mai puţine drepturi şi o mai mare securitate pentru populaţie", şi toate astea - pentru binele nostru!

[continuare în partea a treia]





Abonează-te la Buletinul Informativ AIM pentru a fi anunţat imediat ce sunt publicate noi articole, şi nu numai: uneori, Buletinul Informativ AIM conţine informaţii care NU sunt publicate pe site-ul Active Information Media.

• Recomandări

Vezi mai jos şi alte articole recomandate.

Vă rugăm să apreciaţi acest articol cu o notă, în  zona galbenă  de mai jos. Arătaţi-le celorlalţi vizitatori aprecierea dvs. pentru acest articol.

Alege o notă de mai jos: nota 10 nota 9 nota 8 nota 7 nota 6 nota 5 nota 4

Articolele originale publicate de AIM se află sub incidenţa licenţei tip "Creative commons", adică: • Preluarea materialelor este permisă (chiar şi pe forumuri) dar trebuie să fie însoţită de menţionarea sursei (http://roaim.co.nr); • Preluarea materialelor în scopuri comerciale este permisă doar cu anunţarea şi aprobarea prealabilă a AIM. • Dacă alteraţi, transformaţi sau reconstruiţi un alt material pe baza informaţiilor furnizate, puteţi distribui munca rezultată doar ?n condiţiile unei licenţe identică cu prezenta.

Despre autor Ionut Mihai este redactor AIM

Recomandări:

Febra magazinului Încurajaţi de reclame TV, panouri stradale sau bannere, oamenii cumpără lucruri care nu prea le trebuie. Acest tip de dependenţă e cunoscut ca o obsesie şi are chiar şi o denumire ştiinţifică: oniomania. În ţările puternic dezvoltate, a fost mereu percepută ca o dereglare, în special de către cei din domeniul marketingului. nota 9.85 din 1052 vizite

Peste 4.000 vizite Referendum planetar Extratereştrii există. Toate radarele armatei le-au putut observa navele încă din urmă cu peste trei decenii. Momentul din 1971 este, însă, cel mai cutremurător dintre toate. 35 de obiecte zburătoare neidentificate au apărut pe radarele armatei. nota 9.33 din 7886 vizite

Cele mai comentate articole: