Maturitatea într-o relaţie
Maturitatea într-o relatietraducere şi adaptare de Marian Apostol după un articol de Lauren Martin (Elite Daily)
Cuplurile maturizate nu depind de îndrăgostire, ele se bazează pe îndrăgostire şi atractie pentru a face un adevărat "salt" la un nivel superior numit iubire asumată conştient.
Cuplurile imature cred cu tărie că iubirea este doar îndrăgostire. Aşa încât atunci când dispare îndrăgostirea, pentru ei dispare şi ceea ce ei au numit iubire.
Dar cum ştii dacă eşti într-o relaţie imatură? Cum ştii dacă vei fi împreună cu aceeaşi persoană peste... trei ani?
În primul rând, ar trebui să simţi că totul este uşor şi merge "de la sine" în această relaţie. Chiar şi după ce au trecut 3 luni de la început. Într-o relaţie adevărată, asumată conştient, nu există îngrijorări, nu exista certuri care se "rezolvă" mereu prin întâlniri intime, amoroase "reparatoare".
Într-o asemenea relaţie caracterizată de maturitate, nu există dramatizare. Pentru că dramatizarea este un atribut al imaturităţii, este pentru care cei care nu ştiu cum să aiba o relaţie reală. Pentru cei care au văzut prea multe filme şi nu ştiu încă ce este realitatea, fiind convinşi că "iubirea" trebuie să fie neapărat obsesiva şi acompaniată de gelozie.
Realitatea este că iubirea este ceva uşor, ceva care vine de la sine. Iubirea este cel mai uşor act pe care-l poţi face, odata ce ai aruncat frica, egoismul, temerile, gelozia şi obsesia. Iubirea e ceva ce apare în mod firesc.
Atunci cand iubeşti, orice urmă de îndoială, de incertitudine dispare. Dobândesti o pace a inimii şi a minţii care te face, paradoxal, mai umil şi care te umple de vitalitate.
O relaţie maturizată este hranită de această pace interioară. Una imatură se hrăneşte cu zbucium şi incertitudini.
O relatie imatură e terenul propice pentru întrebări false; într-o relaţie maturizată se cultivă răspunsuri reale.
Miezul unei relatii imature e format din îndoieli. "Oare mă iubeşte? Oare mă înşeală? Oare vom rămâne împreună?"
Cuplurile mature nu au nevoie să pună întrebări, pentru că ştiu deja răspunsurile. Există o senzaţie de confort sufletesc şi de siguranţă, pentru că nu mai e vorba de toate acele mici întrebări care nu contează cu adevărat, ci de fericirea dată de răspunsul cel semnificativ.
Relaţiile imature te fac să tânjeşti după ceva care simţi că îţi lipseşte, pe când o relaţie maturizată îţi ofera ceea ce ai nevoie.
În relaţiile imature există un "gol", o aparentă "absenţă" şi o îngrijorare că "ceva lipseşte". Acea incertitudine care se acutizează atunci când sunteţi despărţiţi pentru câteva ore sau zile, şi care pare că se domoleşte doar când sunteţi împreună şi când încercaţi să o "rezolvaţi" cu o întâlnire intimă, amoroasă, "condimentată" cu multă pălăvrăgeală.
Relatiile maturizate nu au nici-un fel de "gol". Mai mult, iubirea adevărată umple chiar şi orice mică "crăpătură" din fiinţă.
Într-o relaţie imatură fiecare caută să înglobeze pe celălalt în propria persoană, pe când într-o relaţie maturizată există acea unitate între cei doi care le permite să rămână, totuşi, două fiinţe diferite.
Relaţiile imature sunt formate din doi oameni incompleţi. Ei sunt două "jumătăţi" ce caută să devină unul singur. Sunt două persoane care caută ceva ce nu poate fi găsit în celălalt. Ei se domină unul pe altul, şi se forţează să fie împreună căutând idealul unicului, dar obţinând doar o "caricatură" a ceea ce ar putea fi o capodoperă.
Cuplurile mature nu se forţeaza pentru a deveni acea unitate ideală. Ei sunt doi oameni care urmăresc să devină mai buni. Iubirea între cei doi se bazează pe specificul fiecăruia, învăţând fiecare de la celălalt, îmbogăţindu-se emoţional şi mental cu aspecte pe care celălalt le manifestă adesea. Totodată, fiecare îl sprijină pe celălalt să experimenteze ceea ce are nevoie, oferindu-i atât ajutorul necesar cât şi libertatea esenţiala, pentru a deveni mai bun.
Cuplurile imature caută sa rezolve diferendele prin certuri, şi chiar uneori se ceartă "pentru că se ceartă". O relaţie maturizată "luptă" pentru viitorul comun prin cu totul alte mijloace: prin înţelegerea particularităţilor celuilalt, a nevoilor lui, iar soluţiile sunt întotdeauna opusul certurilor care divizează.
Adevăratele relaţii sunt pentru doi oameni întregi. Cu toate astea, mulţi oameni imaturi caută o relaţie pentru a se simţi "completaţi". O relaţie umană nu are cum să fie sănătoasă dacă cei doi nu sunt "întregi". Atunci când vrei să ai pe cineva lângă tine ca să te completeze, creezi o relaţie incompletă. Sigur, şi acesta poate fi un început, dar pentru a fi ceva roditor el trebuie urmat de înţelegerea care va face ca cei doi să devină fiinţe umane întregi care îşi asumă conştient relatia în care se află.
Cuplurile imature văd ameninţări peste tot. Se poate spune că nu pot vedea realitatea, ba chiar că sunt paranoice pentru că aşa-zisa lor iubire nu este decât o "spoială" superficială.
Într-o relaţie imatură te simţi adesea judecat pentru trecutul tău; în schimb, o relaţie maturizată te ajută să te vezi aşa cum eşti acum. Cu toţii avem o parte din trecut de care nu suntem prea mândri. Trecutul nu poate fi modificat, însa el poate să contribuie la evoluţia noastră, dacă învăţăm din el. Cu toate acestea, relaţiile imature se "împiedică" de greşelile din trecut, şi par să nu vrea deloc să înveţe. Într-un cuplu maturizat, nu numai că fiecare îl acceptă pe celălalt cu tot trecutul lui, ba chiar îl şi ajută să se vindece, să evolueze, privind dincolo de inerentele greşeli şi stângăcii trecute pentru a construi un viitor pe care îl doresc împreună, folosindu-se cu înţelepciune de acţiunile potrivite pe care prezentul le face posibile.
traducere şi adaptare de Marian Apostol după un articol de Lauren Martin (Elite Daily)
