Boala plasticului
Homosexualitatea este o boalăActive Information Media vă oferă demonstraţia ipotezei conform căreia homosexualitatea este o boală. Cercetările realizate până în prezent arată că substanţele chimice de tip estrogen (mai ales ftalaţii) duc la o scădere a masculinităţii şi, prin expunere îndelungată, chiar la modificări comportamentale.
Încă din 2001 revista New Scientist anunţa că anumite substanţe chimice au un efect nefast asupra plantelor. Este vorba de compuşii similari hormonului estrogen care sunt folosiţi în pesticide, ierbicide şi alte materiale poluante care afectează plantele.
Ierbicide, pesticide şi materiale plastice
Oamenii de ştiinţă au demonstrat că anumite substanţe chimice (DDT şi bisfenol - un produs chimic folosit la fabricarea materialelor plastice) perturbă transmiţătorii interni ai plantelor leguminoase folosiţi în comunicarea cu bacteriile simbiotice din rădăcinile acestora. Este vorba de soia, mazăre, cuişoare şi alfalfa care folosesc bacteriile respective pentru a transforma azotul din aer într-o formă care este folosită în crearea proteinelor.
Acesta era primul studiu care arăta că substanţele tip estrogen interferează în procesul informaţional dintre plantă şi bacterii, după cum a declarat Jennifer Fox, cercetător la Universitatea Tulane, Louisiana (SUA). Deja este cunoscut faptul că substanţele tip estrogen interferează cu hormonii animali, dar acest studiu a arătat că şi plantele sunt afectate.
Fox a demonstrat că aceste substanţe tip estrogen au redus activitatea de creştere a plantelor respective cu 90 la sută. Ceea ce înseamnă că folosirea acestor pesticide şi ierbicide în tratarea plantelor respective determină o încetinire a dezvoltării prin împiedicarea fixării azotului. Cu toate acestea, fermierii nu vor observa efectul pentru că fertilizatorii adăugaţi în tratarea recoltelor aduc un plus de azot, a mai adăugat Fox.
Fox a sugerat că fermierii vor putea alege astfel pesticide şi ierbicide care nu conţin substanţe tip estrogen pentru a nu afecta culturile, renunţând astfel la costisitorii fertilizatori şi obţinând recolte mai ieftine şi mai naturale.
Pericolul însă vine şi de la faptul că planta va începe să producă ea însăşi mai mult fito-estrogen, în încercarea disperată de a se "hrăni" cu azot. Fito-estrogenii mimează anumiti hormoni de la mamifere şi om, şi anume hormonii care determină fertilitatea.
Cosmetice: creme pentru plajă
Tot în anul 2001, s-a descoperit că aceleaşi substanţe chimice care sunt asemănătoare cu estrogenul sunt intens folosite în ecranele solare. O echipă de cercetători din Elveţia a pus în evidenţă că aceste substanţe declanşează dezvoltări anormale la şobolani. Efectele pot fi şi mai dramatice pentru că peştii pot fi transformaţi în adevărate hermafrodite.
Margaret Schlumpf de la Institutul de Farmacologie şi Toxicologie din Universitatea Zurich (Elveţia) a făcut teste folosind cele mai răspândite substanţe chimice folosite pe larg în cosmetice de tip "ecran solar" (creme de protecţie solară şi loţiuni pentru plajă). Toate cele cinci "ecrane" UVB (benzofenon-3, homosalat, 4-MBC, octil-metoxicinamat şi octil-dimetil-PABA) s-au comportat ca adevăraţi estrogeni în toate testele de laborator, determinând creşterea mai rapidă a celulelor canceroase. Trei dintre ele au determinat inhibarea dezvoltării la animale, iar unul singur (B-MDM) a fost inactiv.
Unul dintre ecranele cel mai des folosite în cosmetica (4-MBC) a avut efectul cel mai intens. În amestec cu ulei de măsline şi aplicat pe pielea cobailor, a determinat dublarea ratei de creştere a uterului cu mult înaintea pubertăţii. Schlumpf a declarat: "Asta a fost destul de alarmant pentru că noi am folosit ecranul în concentraţiile permise pentru cremele de protecţie solară".
Creşterea nivelului acestor chimicale în mediul ambiant este alarmantă. Mai mult, substanţele au fost găsite în laptele matern într-o concentraţie similară cu celelalte substanţe poluante din mediu. Schlumpf avertizează că folosirea pe o scară largă a acestor substanţe în gelurile de duş şi uleiurile pentru copii poate creşte dramatic expunerea la riscuri nebănuite.
Fertilitate scăzută
În vara anului 2002, o echipa de cercetători au anunţat la conferinţa Societăţii Europene pentru Embriologie şi Reproducere Umană din Viena că substanţele chimice care mimează acţiunea estrogenului afectează capacitatea fertilizatoare a spermei. Chris Baratt de la Universitatea Birmingham a declarat că atât sperma cât şi procesul de fertilizare sunt mult mai sensibile la estrogenii artificiali decât s-a crezut pâna atunci.
Chimicalele tip estrogen se găsesc în alimente şi în mediul înconjurător. Unele apar firesc în plante ca soia şi fasole, şi sunt eliminate din corp în câteva ore. Altele (cum ar fi chimicalele de sinteză folosite ca pesticide şi plasificatori în materialele plastice) rămân definitiv în ţesutul uman. Cercetările anterioare deja au arătat o legătură evidentă între estrogenii chimici şi problemele testiculare şi spermatice.
S-au făcut teste folosind nonilfenol (o substanţă din componenţa vopselelor, pesticidelor şi ierbicidelor). La concentraţii de mii de ori mai mici decât estrogenul natural, chimicalele au declanşat activarea intensă a celulelor spermatice, acestea devenind în foarte scurt timp moarte prin "secătuire" enzimatică.
Substanţe anti-masculineLuna mai 2005 a adus noutăţi surprinzătoare: substanţele chimice similare estrogenului pot întrerupe dezvoltarea fătului uman de sex masculin. Este vorba de chimicale din materialele plastice de uz curent, şi anume ftalaţii, care se folosesc în cosmetice, jucării, biberoane pentru sugari şi în vopsele.
Toate studiile precedente care arătau că aceste chimicale reduc foarte mult acţiunea hormonului masculin (testosteron) asupra dezvoltării sănătoase a masculilor, au fost realizate pe animale. "Acest studiu evidenţiază necesitatea unui control mai strict asupra substanţelor periculoase", spune Gwynne Lyons, consultant de toxicologie la WWF, în Marea Britanie. "Altfel, animalele şi bebeluşii vor avea de suferit".
Descoperirile uluitoare vin dintr-un studiu realizat pe 85 de bebeluşi (baieţi) născuţi de mame expuse zilnic la ftalaţi în timpul perioadei de sarcină. Studiul a fost condus de Shanna Swan la Universitatea de Medicină şi Stomatologie Rochester, New York (SUA).
Bebeluşi feminizaţi chimic
Ca măsură a feminizării baieţilor, Shanna a măsurat "distanta anogenitală" (DAG) între anus şi baza penisului. De asemenea, a măsurat şi volumul penisului. Studiile anterioare au arătat că DAG este dublă la băieţi faţă de fete, în mare parte datorită faptului că la baieţi hormonul testosteron extinde lungimea perineului care separă anusul de testicule.
La animale, DAG este redusă de ftalaţi (care mimează acţiunea estrogenului - hormon feminin) prin impiedicarea acţiunii testosteronului. La doze mari, animalele dezvoltă anomalii severe ca testicule extra-scrotale şi poziţionarea greşită a deschiderii uretrei spre penis (un grup de efecte numit sindromul ftalaţilor).
Când echipa condusă de Swan a măsurat concetraţia celor nouă metaboliţi ftalaţi din urina femeilor însărcinate, au găsit că patru dintre ei erau în legatură directă cu scurtarea DAG a baieţilor născuti de femeile expuse unor înalte nivele de poluare.
Deşi toţi băieţii au avut organe genitale normale, 21 la sută dintre cei cu DAG mai redusă au avut o coborâre incompletă a testiculelor, prin comparaţie cu numai 8 la sută ale celorlalţi. Iar ca medie, cu cât mai mică este DAG, cu atât penisul este mai mic.
Scăderea masculinizării
Swan crede că la nivele mai mari de ftalaţi, băieţii pot suferi de TDS, o sumă de anormalităţi umane severe legate de testicule (cauzate de ftalaţi). Fred von Saal, profesor de biologie reproductivă la Universitatea Missouri Columbia, a declarat că acesta este numai unul dintre aspectele unei masculinizări modificate chimic şi spune că, la concentraţii mari ale ftalaţilor, se poate ajunge chiar la schimbări comportamentale (aşa cum au şi fost deja observate la animale), inclusiv o aversiune faţă de jocurile "în forţă" şi o reducere a agresivităţii, a adevărată "feminizare" a baieţilor.
Homosexualitatea: boală de plastic
Cercetările publicate de Shanna Swan arată cum modificările comportamentale ale băieţilor (în sensul unei feminizări) sunt declanşate de unele substanţe chimice prezente pe scară largă. Dacă pâna acum au existat voci care afirmau că homosexualitatea este moştenita genetic, încercând să inducă ideea greşită că nu se poate face nimic pentru a o controla, iată că studiile de ultimă oră demontează practic această construcţie falsă. Homosexualitatea este o boală declanşata de prezenţa materialelor plastice în viaţa noastră.