Paradigmă şi conspiraţie (8)
[continuare din partea a şaptea]Unde este normalitatea?
Conştientizarea paradigmelor şi a posibilităţilor care apar ca urmare a schimbării lor are numeroase implicaţii în ceea ce priveşte limitele umane. Oare toate aceste limite pe care le avem în percepţie, învăţare, cunoaştere sunt ele absolute, sau sunt impuse de paradigme?
Experienţele psihice şi paranormale sugerează că limitele impuse de concepţia materialistă nu sunt deloc absolute. Fiecare caz (mai mult sau mai puţin celebru) din zona paranormală arată ceea ce este posibil, chiar dacă acestea nu sunt considerate "normale" în această paradigmă.
Căutarea paradigmei potrivite
Imaginează-ţi, de exemplu, o paradigmă care ne defineşte ca fiinţe libere, acţionând în timp, spaţiu şi materie prin puterea conştiinţei, liberă de constrângerile financiare zilnice şi fără viciul cursei după putere. Mai mult, imaginează-ţi o paradigmă în care oamenii sunt apreciaţi pentru ceea ce sunt, o paradigmă în care oamenii şi celelalte fiinţe sunt priviţi ca adevărate comori ale Universului, o paradigmă care are ca prioritatea nr. 1 aceea de a hrăni şi dezvolta potenţialul fiecăruia dintre noi.
Eliberarea fiinţei umane este acţiunea (complexă) prin care noi hrănim acest potenţial latent din fiecare pentru a-i permite să se exprime plenar, fără limite.
Salvarea paradigmei
Faptul că viaţa noastră zilnică este lipsită de imprevizibil, de trăiri maxime, de libertate, nu este o consecinţă a lipsei de potenţial. Fiecare dintre noi avem acest potenţial. Garantat. Viaţa noastră de acum este rezultatul direct al diverselor prejudecăţi, limitări, reguli impuse de a gândi, de a vorbi, de a fi.
Odată născuţi în această cultură, ce şansă avem să fim liberi? O întrebare foarte bună. Copiii nu sunt conştienţi de asta şi nu pot face o alegere în consecinţă. Aşa încât ei se adaptează la sistemul în care s-au născut. Fiecare copil devine pe parcurs nesigur, competitiv, obedient, deconectat de la sursa interioară mereu vie.
Sistemul şcolar
Sistemul şcolar nu urmăreşte dezvoltarea umană aşa cum nici noi nu suntem preocupaţi de acest lucru. În actuala paradigmă, interesele finaciare şi economice dictează structura şi programa de învăţământ. Aşa că, de ce să ne mai mirăm că sistemul şcolar nu face decât să ne îndoctrineze şi mai mult în acceptarea inconştientă a paradigmei?
Henry Ford s-a prins că geniile creative şi cunoaşterea intuitivă nu ajuta deloc la eficientizarea liniilor de producţie din fabrici. Aşa că el a dat direcţia actualului sistem şcolar care stabileşte valorile secolului nostru: punctualitatea, executarea ordinelor, continuarea ani la rând a muncilor repetitive, evitarea comunicării în timpul serviciului, respectarea orarului cu orice preţ. În acest fel minţile noastre devin "victime colaterale" ale industrializării.
Încrederea în propria conştiinţă, folosirea inteligenţei şi a discriminării intelectuale, a gândi pentru noi înşine (şi nu a prelua concepte pre-gândite), afirmarea propriilor valori... nu face din noi soldaţi ascultători buni pentru şefii de tipul "faci cum spun eu sau adio".
Doar cel care nu are respect pentru sine se simte suficient de nesigur pentru a tolera abuzurile ierarhiei. Şi de aceea, crezând că nu merităm ceva mai bun, ne ajustăm comportamentul pentru a deveni "omul potrivit".
Sistemele şcolare produc pe bandă oameni cu o astfel de lipsă a propriei valori care este necesară pentru a fi un muncitor "flexibil". Teama de a nu greşi, de a nu ne ridica la nivelul aşteptărilor celorlalţi este întâlnită la 90 % din populaţie. Este exact procentul celor care cred cu tărie că ei nu sunt capabili de excelenţă.
Şcolile inoculează în minţile şi sufletele studenţilor un mesaj extrem de specific paradigmei actuale: "nu eşti încă suficient de bun, dar dacă faci ceea ce îţi spunem noi, vei deveni mai bun şi vei fi răsplătit". Acesta este mesajul cel mai potrivit care trebuie înoculat în minţile noastre pentru a păstra dictatura financiară, economică, guvernamentală, profesională şi religioasă actuală.
Acest sistem şcolar actual "îngroapă" valorile spirituale individuale. Diverse studii de specialitate arată că procesul de învăţare este foarte eficient atunci când suntem relaxaţi, dar şcolile accentuează stresul prin teama de eşec. Studiile arată că elevii învaţă cel mai bine prin cooperare, dar şcolile impun modelul competitiv, specific actualei paradigme.
Studiile mai arată că părerea elevilor despre propriile capacităţi şcolare afectează direct performanţele lor, adică un elev care crede că învaţă bine, va învăţa şi mai bine; dacă nu, învăţarea celor mai simple elemente devine foarte dificilă. Cu toate acestea, şcolile subminează în continuare încrederea elevilor în propriile capacităţi.
În acest fel, sistemele şcolare amputează psihicul uman, producând absolvenţi care şi-au pierdut plăcerea şi bucuria de a învăţa, care au învăţat să creadă că tot timpul trebuie să aibă dreptate şi să le ştie pe toate, altfel sunt condamnaţi la excludere, şi care manifestă simptome post traumatice de stres la gândul că trebuie să înveţe lucruri noi pentru serviciul lor.
Hotărârea de a NU cultiva potenţialul uman
În cartea sa "Pentru binele tău", Alice Miller analizează direct planul cultural şi social care "îngoapă" potenţialul individual din fiecare om. Singurul scop al acestor sisteme ale paradigmei este controlul. Copilul trebuie să fie controlat cât mai eficient, prin orice mijloace, chiar dacă este vorba de intimidare, umilire, bătaie, pedepsire sau orice altă metodă care este eficace în distrugerea voinţei şi autonomiei copilului.
Guvernele au ca preocupare permanentă poziţia de putere, cine are bugetul cel mai mare, cum să strângă mai mulţi bani, cine câştigă alegerile, etc. Dezvoltarea potenţialului uman individual nu este deloc o prioritate. De fapt, nici măcar nu figurează pe agenda guvernamentală. Opinia publică este uşor de manipulat cu sloganuri şi jumătăţi de adevăr. Cu cât mai puţin potenţial uman, cu atât mai bine pentru cei aflaţi în poziţii de putere.
Pe de altă parte, nu putem spune că organizaţiile religioase sunt hotărâte să facă ceva pentru dezvoltarea spirituală a indivizilor, deşi există excepţii care, însă, confirmă regula. Acceptarea doctrinelor fixe, rigide, construirea de congregaţii, strângerea de fonduri, amestecul în treburile personale ale membrilor, maifestările sectare şi folosirea vinovăţiei şi a fricii pentru a obţine supunerea nu le mai lasă timp pentru dezvoltarea potenţialului spiritual individual.
Analizând sistemul cultural şi moştenirea culturală de azi, trebuie să fim sinceri şi să recunoaştem că nu găsim o preocupare constantă pentru dezvoltarea individuală. Dacă facem abstracţie de paradigmă, lipsa interesului pentru potenţialul uman ar părea foarte ciudată.
Ceea ce lipseşte actualei civilizaţii este tocmai înţelepciunea şi intuiţia, onestitatea, bunul simţ, dreptatea, integritatea. Acestea nu sunt probleme tehnologice. Sunt "efectele secundare" ale paradigmei actuale.
Schimbarea paradigmeiConştientizarea stării de fapt în paradigma actuală este primul pas în a o recunoaşte. Analizarea sentimentelor noastre "administrate" de sistemele sociale actuale este primul pas spre schimbarea paradigmei. Când refuzăm continuarea în aceeaşi manieră dureroasă şi alienantă impusă de actuala paradigmă, zilele ei sunt numărate.
O nouă viziune
Transformarea individuală prin schimbarea paradigmei începe chiar acum. După o privire de 360 de grade în care am explorat conspiraţia paradigmei, eşti gata să înfăptuieşti cea mai importantă revoluţie din toate timpurile: revoluţia personală. Găsirea valorilor spirituale, trezirea sufletului, descoperirea adevărului sunt doar câteva din cele mai importante jaloane pe calea ce se deschide acum în faţa ta.
Fiecare dintre noi, în felul său unic, participă la crearea de noi viziuni despre lume, care duc la crearea unei noi lumi, atât în interiorul nostru, cât şi în afară.
