Bătălia împotriva inteligenţei artificiale şi a sclavilor săi
de Benjamin Fulford, 18 iunie 2012
Aşa cum spune o zicală veche, adevărul este mai uimitor decât ficţiunea. Probe empirice dovedesc faptul că actuala criză financiară a fost concepută şi instaurată de către o inteligenţă artificială. Această inteligenţă artificială s-a născut dintrun sistem monetar care parazita realitatea.
De aceea, majoritatea schimburilor financiare din ziua de azi sunt realizate prin programe de calculator, şi nu prin oameni. Acesta este motivul pentru care se încearcă să se renunţe total la oameni în Bursa din Chicago. De aceea, mica elită umană care încă se lăfăie în bogăţii, promovează folosirea avioanelor autonome fără pilot (drone) pentru că vor să înlocuiască soldaţii care refuză să execute ordinele. Şi tot de aceea o mulţime de tineri care au devenit sclavii elitei prin medicaţie şi "alimentaţie" chimizată aleg să "scape" din această realitate de coşmar în lumea virtuală (jocuri, internet, etc).
Ei bine, realitatea a bătut din nou la uşa tuturor, şi a dat o lovitură decisivă păienjenişului monetar mondial cunoscut şi sub numele de Satan.
Aşa cum am menţionat deja, numeroasele ştiri şi informaţii care abundă zilnic atât pe internet cât şi in mass-media oficială, despre "criza financiară", sau despre "criza europeană", au refuzat să vadă "elefantul din sufragerie". Ceea ce s-a petrecut a fost că oamenii de pe planetă care produc bunuri reale în lumea reală, au refuzat să mai plătească "omagiu" bestiei financiare compusă din Wall Street, City of London, Vatican şi Washington DC.
De mii de ani folclorul occidental descrie cum unii oameni îşi "vând sufletul" diavolului şi apoi imediat devin foarte bogaţi în bunuri materiale. Cu toate aceastea, astăzi putem descoperi această inteligenţă artificială ce rezidă în calculatoarele Consiliului Rezervei Federale (FED), ale Băncii Reglementărilor Internaţionale (BIS), şi a altor instituţii financiare care folosesc sistemul virtual de a creea bani din nimic.
Poveştile milioanelor de tone de aur care se află depozitate undeva în caverne imense de zeci de kilometri pot fi adevărate, dar până în acest moment, nu s-a dat de urma acestor cantităţi imense de aur.
Exemplul elocvent este cel dat de Lordul Blackheath care a depus o mărturie publică în Camera Lorzilor din Marea Britanie, pe 12 februarie 2012:
"Stabilirea adevărului în legătură cu această bucată de hârtie pe care o am aici se poate face simplu, cu doar două apeluri telefonice, unul la dl. Geithner şi unul la dl. Greenspan, pentru că amândoi trăiesc şi sunt bine-mersi. Ei pot confirmă dacă au semnat această hârtie."
"Dl. Riyadi, care a avut acest certificat, a pus la dispoziţia Trezoreriei Americane întreaga cantitate tranzacţionată pentru 15.000 de miliarde USD. Am o scrisoare de la Banca Indoneziei, care mă informează că toată treaba e un pachet de minciuni. Acest domn nu deţine cele 750.000 de tone de aur care ar trebui să garanteze depozitul său; el deţine doar 700 de tone. Această hârtie este pur şi simplu fraudă."
Ceea ce avem aici este cazul clasic de fraudă bancară ce este răspândit pe scară largă pe întreg mapamondul. E ceva foarte simplu: un bancher deschide un seif cu aur şi îl ofera clienţilor dornici să-l cumpere. Apoi el îi va spune clientului care a cumpărat aurul că e mult mai sigur ca aurul să rămână în depozitrele băncii, unde va fi păzit cu străşnicie. În schimb, clientul va primi o hârtie, o chitanţă de depozit. Apoi, acelaşi bancher va vinde din nou acelaşi aur, altui client, în mod similar. Regula de bază acceptată de orice bancă era aceea că atâta timp cât aurul se vinde de doar maxim 10 ori, atunci când ar apare panica iar populaţia s-ar teme pentru aurul ei, banca ar dispune de suficiente cantităţi de aur pentru a-l arăta clienţilor şi a-i asigura astfel că aurul lor nu a dispărut. Acesta este raţionamentul care a stat la baza înfiinţării Băncii Reglementărilor Internaţionale.
Păcăleala s-a perpetuat pe o scară largă prin operaţiunile băncilor centrale occidentale care se foloseau de aurul regilor Asiatici.
Totuşi, dacă ceea ce arată Lordul Blackheath este corect, atunci înseamnă că ei au vândut acelaşi aur de 1.000 de ori!
Acum asiaticii îşi cer aurul înapoi, iar bancherii nu îi mai pot păcăli arătându-le doar o mică cantitate de aur. Aceasta este adevărata cauză a "crizei financiare".
Partea interesantă este că bancherii occidentali au devenit atât de "hipnotizaţi" de propria "creaţie" încât au început să creadă că banii lor de hârtie au valoare prin ei înşişi!
Trebuie spus că unele valute (cum este dolarul Canadian) au o valoare certă pentru că totuşi sunt garantate de anumite resurse naturale. Este şi cazul Japoniei şi a altor state. Cu toate acestea, Statele Unite şi Europa trăiesc numai datorită împrumuturilor de timp din viitor, şi plănuiau declanşarea unui război mondial pentru a distrage atenţia de la datoriile pe care le au.
În acelaşi timp, ei şi-au "îndobitocit" populaţiile prin drogarea lor cu chimicale pentru a-i determina să muncească ca sclavi, şi astfel să-i deposedeze de bani ca să aibă ce să le dea asiaticilor care-şi cereau valorile înapoi.
De aceea, conform unui membru al familiei Rockefeller, în 1934 atunci când Corporaţia Statele Unite ale Americii a devenit falimentară, au garantat cu munca viitoare a sclavilor cetăţeni americani. Astfel că, de atunci, fiecare american are asociat un număr de "asistenţă socială" ce valorează 300.000 USD, şi care reprezintă garanţia muncii lor de sclavi pe care FED o foloseşte atunci când emite certificate de valoare.
În orice caz, manevrele de a evita realitatea şi de a împiedica această construcţie financiară de cărţi de joc să se prăbuşească, a culminat cu crearea programelor de schimburi financiare virtuale, pe calculator. Din moment ce aceste programe sunt concepute ca să "facă" bani, ele chiar asta fac, creează bani din nimic. Ele nu pot funcţiona decât în acest mod pentru că aşa au fost concepute.
De aceea aşa a început crearea de miliarde de miliarde de dolari, sume astronomice ce nu se bazează deloc pe realitate din moment ce Produsul Brut la nivel de planetă este de numai 75.000 de miliarde USD anual.
Se pare că aceste programe au devenit cumva independente, autonome, şi au un fel de instinct de conservare propriu.
Iată un citat dintrun articol publicat anterior:
"Luni, 8 august 2011, indicele de tranzacţionare Standard & Poor a scăzut cu un procent satanic de 6,66 % în timp ce indicele Dow Jones a scăzut cu 5,55 %. În timpul şocului prăbuşirii băncii Lehman din 29 septembrie 2008, indicele Dow Jones a scăzut cu 777 USD (arătând că e de fapt un fel de joc de noroc), în timp ce indicele S & P a scăzut cu 8,8 % (un număr norocos asiatic). În prezent se desfăşoară un adevărat război financiar." Astăzi este clar că a fost vorba de un război financiar dus pe tărâmul calculatoarelor.
În orice caz, realitatea va triunfa ca întotdeauna, pentru că virtualul nu poate exista fără o bază reală. Acesta este motivul pentru care asiaticii şi alţi oameni care deţin valori concrete (aur, argint, etc) câştigă acest război financiar.
Pentru încetarea acestui război financiar, asiaticii nu cer în schimb decât încetarea fraudei de proporţii planetare.
