Pământul gol (3)
[urmare din partea a doua]
Dacă mai era nevoie pentru încă o probă în demonstrarea structurii de sferă goală a planetei noastre, imaginea alăturată este suficient de relevantă, ea fiind realizată de NASA în 1996 cu ajutorul navetei spaţiale. Arată în mod clar deschiderea de la Polul Nord, fiind una dintre puţinele fotografii care au "scăpat" cenzurii americane.Steve Currey, cunoscut explorator american, a anunţat data preconizatei expediţii spre lumea interioară a planetei noastre. Durata expediţiei a fost stabilită la 24 de zile, începând cu 26 iunie 2007 şi până pe 19 iulie 2007. Pentru aceasta, el a închiriat spărgătorul de gheaţă rusesc Yamal, care asigură suficient loc pentru primiele 100 de persoane care doresc să facă această uimitoare călătorie, la preţul mediu de 20.000 USD.
Spărgătorul de gheaţă Yamal este dotat cu două reactoare nucleare care asigură aburul necesar funcţionării celor trei motoare. De îndată ce am citit acest anunţ pe pagina oficială a expediţiei ( http://www.voyagehollowearth.com), mi-am pus întrebarea dacă aceasta are vreo şansă de reuşită. Să mă explic.
Am văzut deja că locuitorii tărâmului interior sunt foarte îngrijoraţi de faptul că civilizaţia noastră foloseşte tehnologie nucleară. Ne sfătuiesc să renunţăm complet la armele nucleare. De asemenea, ei sunt capabili să nu permită să fie vizitaţi. Cu alte cuvinte, ei sunt cei care aleg momentul şi persoanele care pot să îi viziteze.
Motivul pentru care ei consideră dăunătoare energia nucleară este impactul dezastruos asupra structurii orgonice a planetei. Orgonul este energia vieţii, se găseşte pretutindeni şi este puternic perturbat de procesele nucleare, aşa cum am arătat deja în articolul Dispozitivul orgonic.
Cel mai spectaculos şi celebru dezastru produs vreodată de folosirea inconştientă a energiei nucleare este, cu siguranţă, producerea cunoscutei găuri în stratul de ozon, care a apărut imediat după seria de experimente cu bombe atomice detonate în atmosfera superioară de marile puteri nucleare, după cel de-al doilea război mondial. Demenţa lor însă nu s-a oprit aici, experimentele au continuat în mediul submarin distrugând armonia fiecărui atol folosit ca loc de detonare. Mururoa este cel mai cunoscut.
De aceea, nu a fost un şoc faptul că Steve Currey a decedat în data de 26 iulie 2006 datorită unui cancer la creier cu o evoluţie galopantă. Astfel că s-a contramandat celebra expediţie spre lumea Pământului interior.
De altfel, expediţia fusese programată iniţial cu un an înainte, în iunie 2006, însă a fost amânată din considerente financiare. Steve a fost prevenit încă din 22 mai 2006 că boala sa era incurabilă, şi totusi a continuat pregătirile.Familia lui Steve a anunţat că este foarte puţin probabil ca expediţia să mai aiba loc la data anunţată, iar inscrierile deja făcute vor fi anulate şi cheltuielile rambursate.
Partenerul lui Steve în această expediţie este Marcelo Martorelli, un sud-american care-i împărtăşeşte viziunile despre lumea interioară. Marcello a fost foarte afectat de moartea prietenului său, şi povesteşte că a fost contactat telepatic de către anumiţi ghizi de lumină, la mijlocul lunii august 2006.
Aceştia i-au spus că plecarea lui Steve din această lume reprezintă un semnal de avertizare care trebuie luat în serios, şi că preconizata expediţie spre interiorul planetei noastre va avea totuşi loc, însă în cu totul alte condiţii decât cele iniţiale.
Ghizii i-au revelat faptul că va fi pus în legătură cu persoanele care merită să viziteze interiorul planetei, iar el va trebui mai înainte să-i formeze în mod specific. Călătoria va începe mai întâi cu o muncă interioară individuală pentru a fi mai conştient şi a dobândi o atitudine corespunzătoare. Ghizii au mai spus că doar ei vor da direcţiile şi îi vor revela când, unde, cum şi ce trebuie să facă, şi cine îl va ajuta.
Marcelo este pe deplin hotărât să facă tot ceea ce trebuie pentru a împlini exigenţele cerute de aceşti ghizi. Este vorba de o transformare interioară necesară, de trezirea conştiinţei individuale, fără de care expediţia nu poate avea loc. Ştie că doar aceşti ghizi sunt cei care vor decide dacă suntem pregătiţi interior pentru a stabili un contact fizic cu ei.
Acum mai mult ca oricând, trebuie să ne întoarcem către noi înşine prin interiorizare. Prima călătorie pe care trebuie să o facem este una interioară, spre inima noastră, pentru a descoperi lumea individuală din fiecare dintre noi.
Dispariţia lui Steve a pus în evidenţă caracterul iniţiatic al acestei călătorii. Nu oricine poate participa la această călătorie, ci numai cei pregătiţi. Criteriul de bază nu este cel financiar, ci transformarea interioară pe care fiecare o poate realiza pentru el însuşi.Marcelo crede că doar în acest mod, printr-o călătorie proprie spre interiorul fiinţei, care ne pregăteşte în mod specific, putem ajunge în interiorul planetei. El spune că astfel se respectă principiul universal "ceea ce este afară este precum ceea ce este în interior".
Pentru aceasta este necesar ca fiecare dintre noi să devenim, zi după zi, persoane mai bune, dând dovadă de umilinţă, înţelegând că ceea ce urmează se va realiza în beneficiul întregii umanităţi, şi nicidecum altfel.
Aşadar, propria noastră transformare conştientă, urmărită zilnic, este singura garanţie că cei din interior vor veni în întâmpinarea noastră şi ne vor conduce pas cu pas în misterioasa lume interioară.
Marcelo este convins că aceşti ghizi sunt printre noi, mai aproape decât am crede, şi că ne observă atent progresele şi evoluţia noastră, a fiecăruia. Depinde doar de noi dacă vom fi selectaţi pentru a fi îndrumaţi în această călătorie fizică.
Marcelo Martorelli este argentinian şi locuieşte la Buenos-Aires. Este fondatorul şi directorul unei celebre organizaţii non-guvernamentale sud-americane cu vocaţie culturală şi pacifistă, Fundaţia P.E.A..
[continuare în partea a patra]
