America, incotro?
America, incotro?
Aşa cum era de aşteptat, legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, pe întregul teritoriu american, a stârnit numeroase reacţii. Pronunţată la 26 iunie 2015, decizia Curţii Supreme a Statelor Unite a forţat şi cele 14 state americane care refuzaseră până atunci, să aprobe şi să recunoască mariajele homosexuale.
Un comentariu interesant, plin de miez, referitor la acestă decizie extrem de controversată, a fost făcut de Patrick Buchanan, jurnalist şi analist american, fost consilier a trei preşedinţi americani: Richard Nixon, Gerald Ford şi Ronald Reagan:
„Dreptul natural – legea lui Dumnezeu – va fi întotdeauna deasupra dreptului comun”, a declarat Alveda King, nepoata lui Martin Luther King Jr., şi lider creştin de profesie. „Dumnezeu va avea ultimul cuvânt în această chestiune.”
Dar acum, judecătorul Anthony Kennedy (cel care a redactat decizia Curţii Supreme Americane, n.n.) are ultimul cuvânt.
Căsătoria între persoanele de acelaşi sex a devenit Lege a ţării, fiincă dreptul homosexualilor şi al lesbienelor de a se căsători este menţionat chiar acolo, în al 14-lea Amendament al Constituţiei, care a fost ratificat în 1868. Pur şi simplu, noi nu l-am observat.
Tony Kennedy a constatat ceea ce, anterior, nicio instanţă judecătorească nu a băgat de seamă.
Lăsând la o parte absurditatea deciziei, aceasta reprezintă un alt pas înainte către revoluţia pentru care pleda Antonio Gramsci. Înainte de a putea cuceri Occidentul – arăta marxistul italian –, trebuie să-i cucerim cultura. Fiindcă, numai dacă modificăm cultura, putem modifica modul de gândire şi credinţele oamenilor. Și atunci, o nouă generaţie va ajunge nu numai să accepte, dar şi să îmbrăţişeze concepţii cărora părinţii lor li s-au opus din răsputeri.
Să reflectăm la ce înseamnă triumful revoluţiei gramsciene în vremurile noastre.
În primul rând, are loc eliminarea cu totul din viaţa publică a Americii şi din instituţiile noastre de învăţământ a credinţei moştenite din strămoşi, creştinismul. În al doilea rând, asistăm la răsturnarea vechii orânduiri morale prin legalizarea, acceptarea şi chiar celebrarea unor comportamente perverse despre care vechiul sistem moral ne învăţa că au un efect distructiv asupra societăţii şi indică decadenţa morală.
Cât de profunde sunt schimbările care s-au produs?
Până la începutul anilor 1970, Asociaţia Americană de Psihiatrie considera homosexualitatea drept o tulburare mintală. Până în acest secol, comportamentele homosexuale au fost considerate perversiuni şi au fost chiar încadrate printre faptele penale.
Acum homosexualitatea este un nou drept constituţional, iar guvernatorul New York-ului, Andrew Cuomo, oficiază căsătorii civile între homosexuali în faţa clubului Stonewall Inn, locul unde a avut loc celebra revoltă a homosexualilor din 1969 împotriva raidurilor poliţiei.
Acelaşi lucru e valabil şi în cazul avortului. Era, de asemenea, considerat un fapt ruşinos, un păcat şi o crimă până când Harry Blackmun şi alţi şase judecători au decis, în 1973, că în al 9-lea Amendament se ascunde dreptul la avort.
S-a schimbat Constituţia? Nu, noi ne-am schimbat, aşa cum a prezis Gramsci.
Ni se spune că America a „evoluat”, având acum alte concepţii cu privire la chestiuni precum avortul şi homosexualitatea. Dar, în timp ce modul de gândire, convingerile, legile şi, desigur, sondajele se pot schimba, se poate schimba oare şi adevărul moral?
Sunt cele Zece Porunci, tradiţia creştină şi dreptul natural – aşa cum a fost definit de Toma d’Aquino – bune pentru vremurile trecute, dar nu şi pentru vremurile noastre?
Dacă ceea ce a scris judecătorul Kennedy pe 26 iunie a.c. reprezintă adevărul moral, ce se poate spune în apărarea creştinismului care ne învaţă de 2000 de ani că homosexualitatea este un comportament cu un impact distructiv asupra societăţii şi un semn al decăderii morale?
Cu trei decenii în urmă, cel care scrie aceste rânduri a fost criticat pentru că a spus că homosexualii „au declarat război naturii umane. Iar natura îşi ia, în mod nemilos, revanşa”. Un discurs instigator la ură, se spunea.
Totuşi, atunci când scriam aceste cuvinte, bolnavii de SIDA din America erau de ordinul sutelor. Astăzi, la nivel mondial, numărul lor este de ordinul milioanelor. Iar numărul bolilor cu transmitere sexuală din rândul tinerilor americani care s-au alăturat revoluţiei sexuale declanşate în anii ’60 a atins proporţii pandemice.
Ar putea un adevărat „progres social” să aibă astfel de consecinţe?
Dacă este o dovadă de progres ca o societate să accepte uniunile între homosexuali şi să le ridice la statutul de căsătorie, atunci de ce niciuna dintre societăţile înfloritoare din trecut nu s-a gândit să implementeze o reformă atât de „luminată”?
Imperiul Roman târziu şi Germania din vremea Republicii de la Weimar sunt cele două exemple de societăţi indulgente faţă de homosexualitate care ne vin în minte.
Adoptarea legii divorţului fără motivare (de comun acord) a fost o primă reformă socială promovată de elitele noastre, urmată de triumful revoluţiei sexuale, de distribuirea de prezervative săracilor şi tinerilor şi de subvenţionarea avorturilor de către Federaţia pentru Planificare Familială din America, atunci când se ajungea în situaţia neplăcută (în caz de sarcină).
Ce efecte au avut aceste reforme în America?
Observă cineva o legătură între aceste reforme considerate vârful de lance al progresului social şi procentul de 40% al copiilor născuţi nelegitim (în afara căsătoriei) la nivel naţional, sau cel de 50% al copiilor născuţi nelegitim proveniţi din rândul hispanicilor americani, sau procentul de 72% al copiilor născuţi nelegitim din rândul afro-americanilor?
Nu se observă o legătură între situaţia acestor băieţi lipsiţi de tată şi rata tot mai mare a consumului de droguri şi a abandonului şcolar şi creşterea, în ultima treime de secol, de aproape patru ori a numărului celor care se află în închisori?Cu puţin timp în urmă, un ziar titra că, în randul albilor din America, numărul deceselor îl depăşeşte acum pe cel al naşterilor. Această situaţie durează de zeci de ani în Europa, unde toate populaţiile native scad vertiginos în timp ce oameni din Lumea a Treia vin în Europa din Maghreb şi Orientul Mijlociu.
Nu există o legătură între legalizarea avorturilor – 55 de milioane de avorturi au fost făcute în SUA de la sentinţa Roe vs. Wade (care a legalizat avortul în SUA) – şi reducerea populaţiei?
„Dumnezeu va avea ultimul cuvânt în această chestiune”, spune King.
Cu certitudine, în lumea viitoare, El va avea ultimul cuvânt. Totuşi, chiar şi în această lume, este greu să găsim în trecut o civilizaţie care L-a renegat pe Dumnezeu, care şi-a lepădat credinţa şi vechile principii morale pe baza cărora s-a dezvoltat ca civilizaţie, care a îmbrăţişat concepţii considerate de strămoşii lor degradante, şi care, cu toate acestea, să fi supravieţuit.
Preşedintele nostru utopist poate considera că societatea noastră este „mai aprope de perfecţiune” ca niciodată.
Totuşi, America nu a fost niciodată mai dezbinată şi mai divizată – în privinţa politicii şi a programelor guvernamentale, a religiei şi moralităţii. Nici măcar nu mai putem ajunge la un numitor comun cu privire la ce este bine şi rău, corect şi greşit.
Mai suntem oare cu adevărat „o naţiune sub conducerea lui Dumnezeu, indivizibilă”?
Articol preluat de la http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8743
